Plantarea și înmulțirea dudului plângător

Plantarea dudului plângător trebuie făcută cu atenție, deoarece poziția inițială, adâncimea de plantare și calitatea solului influențează dezvoltarea lui pentru mulți ani. Un arbore plantat corect pornește mai repede în vegetație și formează o coroană mai echilibrată. În cazul formelor altoite, stabilitatea trunchiului și protejarea punctului de altoire sunt esențiale. Înmulțirea este posibilă, dar cere cunoștințe tehnice, mai ales atunci când se dorește păstrarea formei plângătoare.

Plantarea începe cu alegerea unui exemplar sănătos, bine format și fără răni vizibile. Rădăcinile trebuie să fie viguroase, iar balotul să nu fie complet uscat sau degradat. Coroana trebuie să prezinte ramuri flexibile, fără zone extinse de uscare. Un material săditor de calitate reduce semnificativ riscurile după plantare.

Momentul plantării se alege în funcție de tipul de material. Plantele la ghiveci pot fi plantate din primăvară până toamna, cu evitarea perioadelor de arșiță. Exemplarele cu rădăcină nudă se plantează în repaus vegetativ, primăvara devreme sau toamna târziu. În zonele cu ierni aspre, plantarea de primăvară oferă timp mai bun pentru înrădăcinare.

Groapa de plantare trebuie să fie mai largă decât balotul, nu doar mai adâncă. Rădăcinile tinere se extind mai ușor într-un sol afânat lateral. Adâncimea trebuie ajustată astfel încât planta să rămână la același nivel la care a crescut în pepinieră. Plantarea prea adâncă poate afecta gulerul rădăcinii și punctul de altoire.

Pregătirea terenului înainte de plantare

Terenul trebuie curățat de buruieni perene înainte de plantare. Acestea concurează puternic cu arborele tânăr pentru apă și nutrienți. Pirul, volbura și alte buruieni cu rizomi trebuie eliminate cu grijă. Dacă rămân în sol, ele reapar rapid și devin greu de controlat lângă trunchi.

Structura solului se poate îmbunătăți prin adăugarea de compost matur. Compostul ajută atât solurile grele, cât și pe cele ușoare, deoarece crește activitatea biologică. Nu se recomandă folosirea gunoiului de grajd proaspăt direct în groapă. Acesta poate arde rădăcinile și poate stimula dezechilibrat creșterea.

În solurile compacte, drenajul trebuie verificat înainte de plantare. O groapă umplută cu apă care se golește foarte lent indică un risc de stagnare. În astfel de condiții, plantarea pe o movilă ușor ridicată poate fi mai sigură. Corectarea drenajului înainte de plantare este mai eficientă decât intervențiile ulterioare.

Distanța față de alte plante trebuie stabilită realist. Coroana dudului plângător se va extinde în timp, chiar dacă arborele pare mic la cumpărare. Plantarea prea aproape de arbuști viguroși îngreunează întreținerea și reduce circulația aerului. Un spațiu liber în jurul plantei permite formarea naturală a siluetei.

Tehnica de plantare și fixarea arborelui

Înainte de plantare, balotul trebuie udat bine. Un balot uscat absoarbe greu apa după așezarea în sol. Dacă planta este la ghiveci, rădăcinile spiralate se pot desface ușor la margine. Această lucrare stimulează rădăcinile să pătrundă în solul din jur.

Arborele se așază în groapă drept, cu punctul de altoire deasupra nivelului solului. Punctul de altoire nu trebuie îngropat, deoarece pot apărea lăstari nedoriți sau probleme de putrezire. Solul se adaugă treptat și se tasează ușor cu mâna. Tasarea excesivă cu piciorul poate compacta solul prea mult.

După plantare, se formează o mică farfurie de udare în jurul trunchiului. Aceasta ajută apa să pătrundă în zona rădăcinilor, nu să se scurgă lateral. Prima udare trebuie să fie abundentă, chiar dacă solul pare umed. Apa elimină golurile de aer și asigură contact bun între rădăcini și sol.

Tutorele este important pentru exemplarele tinere, mai ales cele altoite pe trunchi. El trebuie montat astfel încât să susțină planta fără să frece scoarța. Legăturile trebuie să fie flexibile și verificate periodic. După ce arborele se stabilizează, tutorele se poate îndepărta pentru a nu limita dezvoltarea trunchiului.

Îngrijirea după plantare și prinderea rădăcinilor

Primele luni după plantare sunt decisive pentru reușită. Solul trebuie menținut ușor umed, fără exces de apă. Udarea profundă la intervale regulate ajută rădăcinile să se extindă. Stropirea superficială zilnică este mai puțin eficientă și poate crea dependență de apa de suprafață.

Mulcirea imediată după plantare reduce stresul hidric. Un strat moderat de mulci păstrează solul răcoros și limitează buruienile. Mulciul nu trebuie lipit de trunchi, deoarece umezeala constantă poate afecta scoarța. O distanță de câțiva centimetri în jurul bazei este recomandată.

Tăierile după plantare trebuie să fie moderate. Se îndepărtează ramurile rupte, uscate sau prost orientate. Nu este indicată reducerea drastică a coroanei, deoarece frunzele ajută la hrănirea rădăcinilor noi. Echilibrul dintre rădăcini și coroană se ajustează treptat, nu brutal.

În primul sezon, fertilizarea puternică nu este necesară. Planta are nevoie mai ales de apă, aer în sol și timp pentru adaptare. O doză mică de compost la suprafață este suficientă în majoritatea cazurilor. Stimulentele excesive pot produce lăstari slabi, sensibili la secetă și frig.

Metode de înmulțire și păstrarea formei plângătoare

Înmulțirea dudului plângător se face cel mai sigur prin altoire. Forma plângătoare trebuie menținută prin folosirea materialului vegetal corespunzător. Semințele nu garantează obținerea aceleiași forme ornamentale. Plantele crescute din semințe pot avea port complet diferit.

Altoirea pe trunchi permite obținerea aspectului caracteristic de umbrelă. Înălțimea punctului de altoire determină înălțimea finală de la care vor coborî ramurile. Această lucrare se face de obicei în pepiniere, unde există portaltoi potriviți și personal specializat. Pentru grădinari amatori, cumpărarea unui exemplar altoit este varianta cea mai sigură.

Butășirea poate fi încercată, dar rezultatele sunt variabile. Chiar dacă un butaș prinde rădăcini, forma finală poate să nu fie identică unui exemplar altoit. În plus, plantele obținute astfel nu vor avea aceeași structură pe trunchi înalt. Metoda este mai utilă pentru experiment decât pentru producerea unui arbore ornamental standard.

La exemplarele altoite, îndepărtarea lăstarilor de portaltoi rămâne importantă toată viața plantei. Acești lăstari apar sub punctul de altoire și au altă vigoare. Dacă sunt lăsați, pot slăbi partea ornamentală și pot schimba aspectul arborelui. Controlul lor este o parte esențială a menținerii formei plângătoare.