Tăierea și fasonarea migdalului pitic

Tăierea reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire pentru migdalul pitic, fiind esențială nu doar pentru menținerea unei forme estetice, compacte și armonioase, ci și pentru stimularea unei înfloriri abundente și pentru asigurarea sănătății pe termen lung a arbustului. Fără intervenții regulate, această plantă are tendința naturală de a dezvolta o coroană rară și dezordonată, cu ramuri lungi și puține flori. O tăiere corect executată, la momentul potrivit, poate transforma un arbust mediocru într-un punct de atracție spectaculos al grădinii, revitalizându-l și încurajându-l să producă o masă impresionantă de flori an de an.

Principiul fundamental care stă la baza tăierii migdalului pitic este acela că acesta înflorește preponderent pe lemnul format în anul precedent (lăstarii de un an). Acest detaliu dictează momentul optim pentru efectuarea tăierilor principale, care este imediat după ce perioada de înflorire s-a încheiat, de obicei la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie. Tăierea în acest interval permite plantei să aibă la dispoziție întregul sezon de vară pentru a dezvolta lăstari noi, viguroși, care se vor matura până în toamnă și vor purta mugurii de floare pentru primăvara următoare. O tăiere efectuată prea târziu în vară sau toamna va îndepărta acești lăstari purtători de rod floral, compromițând înflorirea din anul viitor.

Tăierea de iarnă sau de primăvară devreme, înainte de înflorire, nu este recomandată ca tăiere principală de formare, deoarece ar elimina o mare parte din mugurii florali deja formați. Singurele intervenții justificate în această perioadă sunt cele de natură sanitară, adică îndepărtarea ramurilor evident uscate, rupte de zăpadă sau care prezintă semne de boală. Acestea pot fi eliminate oricând pe parcursul anului, imediat ce sunt observate, pentru a preveni răspândirea eventualilor patogeni.

Pentru efectuarea tăierilor este absolut necesar să se folosească unelte de calitate, bine ascuțite și curate. O foarfecă de grădină ascuțită va realiza tăieturi netede, care se vindecă rapid, reducând riscul de infecții. Este o practică bună să se dezinfecteze lamele foarfecei cu alcool sanitar sau cu o soluție de clor înainte de a începe lucrul și, mai ales, între tăierea diferitelor plante sau după îndepărtarea unei ramuri bolnave, pentru a preveni transmiterea bolilor.

Tehnica tăierii post-înflorire

Tăierea principală, realizată imediat după scuturarea florilor, are ca scop principal stimularea ramificării și reîntinerirea arbustului. Primul pas constă în scurtarea tuturor ramurilor care au purtat flori în acel an. Acestea se reduc cu aproximativ jumătate până la două treimi din lungimea lor. Tăietura se va face întotdeauna deasupra unui mugure sănătos, orientat spre exteriorul coroanei. Această tehnică încurajează creșterea de noi lăstari spre exterior, contribuind la formarea unei coroane aerisite, deschise și echilibrate, în loc de una aglomerată în centru.

După scurtarea lăstarilor care au înflorit, se trece la o analiză a structurii generale a arbustului. Acum este momentul să se elimine complet, de la punctul de inserție, ramurile slabe, subțiri, cele care cresc spre interiorul coroanei sau cele care se intersectează și se freacă de alte ramuri. Acestea din urmă pot provoca răni la nivelul scoarței, care devin porți de intrare pentru boli. Scopul este de a crea o coroană aerisită, în care lumina și aerul pot pătrunde cu ușurință până în centrul plantei, reducând astfel riscul de afecțiuni fungice.

De asemenea, se vor elimina toți lăstarii (drajoni) care apar direct de la baza plantei sau de pe rădăcini. Acești lăstari sunt adesea viguroși și consumă o cantitate mare de resurse în detrimentul coroanei principale. Dacă migdalul pitic este altoit (o practică mai rară, dar posibilă), lăstarii care apar sub punctul de altoire trebuie eliminați cu prioritate, deoarece aparțin portaltoiului și nu soiului nobil.

Tăieturile trebuie să fie curate, oblice (la un unghi de 45 de grade), la aproximativ 5-6 mm deasupra unui mugure. O tăietură prea apropiată de mugure îl poate deshidrata, iar una prea depărtată lasă un ciot inestetic care se poate usca și poate deveni un focar de infecție. Prin repetarea anuală a acestei proceduri, migdalul pitic va fi menținut la o dimensiune controlată, cu o formă frumoasă și va produce constant lăstari tineri, care sunt cei mai floriferi.

Tăierile de formare la plantele tinere

Tăierile de formare sunt cruciale în primii 2-3 ani de la plantare și au scopul de a stabili o structură de bază solidă și bine ramificată pentru arbust. O plantă tânără, lăsată să crească liber, poate dezvolta câteva tulpini lungi și degarnisite la bază. Tăierile de formare previn acest lucru și încurajează dezvoltarea unei tufe dese și compacte încă de la început. Chiar și în primul an după plantare, după ce perioada de înflorire a trecut, este benefic să se scurteze ușor lăstarii principali pentru a stimula apariția de noi ramificații laterale.

În al doilea și al treilea an, se continuă acest proces, scurtând lăstarii crescuți în anul precedent și eliminând orice creștere slabă sau prost plasată. Scopul este de a obține un număr de 5-7 tulpini principale, puternice și bine distribuite, care vor forma scheletul de bază al arbustului. Chiar dacă acest lucru înseamnă sacrificarea unei părți din potențialul de înflorire în primii ani, este o investiție pe termen lung în forma și sănătatea plantei. O structură bine formată de la început va necesita mai puține tăieri de corecție drastică la maturitate.

Tăierea de formare se realizează, de asemenea, imediat după înflorire, respectând aceleași principii ca la plantele mature. Se scurtează lăstarii anuali și se elimină creșterile nedorite. Este important să se încurajeze o creștere echilibrată, scurtând mai drastic lăstarii care cresc prea viguros și lăsând mai lungi pe cei mai slabi, pentru a uniformiza dezvoltarea coroanei.

Odată ce structura de bază a fost stabilită, în anii următori se va trece la tăierile anuale de întreținere, așa cum au fost descrise în capitolul anterior. O bună formare inițială simplifică mult munca pe viitor și asigură o longevitate mai mare a arbustului. Tăierea corectă în tinerețe este secretul pentru a obține acele exemplare mature, cu o formă globulară perfectă, acoperite complet de flori în fiecare primăvară.

📷  Le.Loup.Gris, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons