Tăierea și corectarea cornutului florifer

Tăierea cornutului florifer este o intervenție care trebuie abordată cu o înțelegere clară a obiceiurilor de creștere ale acestui arbore și cu o mână sigură, dar delicată. Spre deosebire de mulți alți arbuști sau arbori ornamentali care necesită tăieri regulate și severe pentru a-și menține forma sau a stimula înflorirea, cornutul florifer este cel mai frumos atunci când i se permite să își dezvolte forma sa naturală, etajată și elegantă. Prin urmare, principiul de bază în tăierea sa este minimalismul. Intervențiile ar trebui să fie limitate la strictul necesar, având ca scop principal menținerea sănătății, eliminarea problemelor structurale și păstrarea unui aspect aerisit, nu impunerea unei forme artificiale. O tăiere excesivă sau efectuată la momentul nepotrivit poate stresa arborele, poate reduce drastic înflorirea și poate deschide porți pentru infecții.

Scopul primordial al oricărei tăieri la cornutul florifer este cel sanitar. Acesta implică îndepărtarea tuturor ramurilor care sunt moarte, bolnave, rupte sau deteriorate. Aceste ramuri nu numai că sunt inestetice, dar pot reprezenta și un focar pentru dezvoltarea bolilor fungice sau un punct de atracție pentru insectele dăunătoare. Eliminarea lor promptă ajută la menținerea vigorii generale a arborelui și la prevenirea răspândirii eventualelor probleme. Această operațiune se poate efectua în orice moment al anului, de îndată ce o problemă este identificată, deși perioada de repaus vegetativ este adesea preferată pentru o mai bună vizibilitate a structurii ramurilor.

Un alt obiectiv important este corectarea problemelor structurale. Aceasta include eliminarea ramurilor care cresc spre interiorul coroanei, a celor care se intersectează și se freacă una de cealaltă (provocând răni) și a lăstarilor lacomi, care cresc vertical cu mare vigoare, perturbând forma naturală a coroanei. De asemenea, se pot elimina ramurile care cresc prea jos pe trunchi, dacă se dorește degajarea acestuia pentru a facilita accesul sau pentru considerente estetice. Aceste tăieri de corecție ajută la crearea unei structuri mai solide, mai aerisite și mai echilibrate, reducând riscul ruperii ramurilor în viitor.

Cel mai important aspect de care trebuie să se țină cont este momentul efectuării tăierilor. Cornutul florifer formează mugurii florali pentru anul următor pe parcursul verii și al toamnei. Prin urmare, o tăiere efectuată la sfârșitul verii, toamna sau iarna va îndepărta acești muguri și va compromite spectacolul floral din primăvara următoare. Momentul ideal pentru majoritatea tăierilor, în special pentru cele de formare sau rărire, este imediat după ce florile s-au trecut, la sfârșitul primăverii sau începutul verii. Această sincronizare permite arborelui să aibă suficient timp pe parcursul sezonului de creștere pentru a se vindeca și pentru a forma noi muguri florali pentru anul viitor.

Când și de ce să tăiem

Momentul optim pentru efectuarea tăierilor la cornutul florifer este o decizie strategică ce influențează direct atât sănătatea arborelui, cât și abundența florilor. Perioada ideală pentru orice tăiere care nu este de urgență (cum ar fi îndepărtarea unei ramuri rupte) este la scurt timp după încheierea perioadei de înflorire, de obicei la sfârșitul primăverii. Tăierea în acest interval de timp oferă multiple avantaje. În primul rând, nu sacrifică florile din anul în curs, deoarece acestea tocmai s-au trecut. În al doilea rând, și cel mai important, oferă arborelui întregul sezon de vară și toamnă pentru a forma mugurii florali pentru primăvara următoare pe noile creșteri.

Tăierea în afara acestei ferestre optime poate avea consecințe nedorite. Tăierea la sfârșitul verii sau toamna este cea mai dăunătoare din perspectiva înfloririi, deoarece va elimina cu siguranță mugurii florali deja formați. Tăierea în timpul iernii, în perioada de repaus vegetativ, deși este o practică comună pentru mulți alți arbori, nu este ideală pentru cornut, deoarece îndepărtează potențialul floral. Cu toate acestea, tăierile sanitare minore, pentru eliminarea ramurilor uscate, se pot face și iarna, când structura goală a arborelui este mai vizibilă. Tăierea la începutul primăverii, înainte de înflorire, este de asemenea de evitat, deoarece va duce la pierderea florilor pentru sezonul respectiv.

Motivele principale pentru care se intervine cu foarfeca sunt, în ordine, sănătatea, structura și estetica. Tăierea sanitară, pentru îndepărtarea lemnului mort, bolnav sau deteriorat, este cea mai importantă și poate fi realizată oricând este necesar, pentru a preveni răspândirea bolilor. Tăierea structurală vizează eliminarea ramurilor care compromit dezvoltarea pe termen lung a arborelui, cum ar fi cele care se freacă între ele sau cele care formează unghiuri de inserție slabe. Tăierea estetică are rolul de a îmbunătăți aspectul general, de exemplu prin rărirea unei coroane prea dese pentru a-i pune în valoare structura etajată.

Un alt motiv pentru tăiere poate fi controlul dimensiunii, deși cornutul florifer are o creștere relativ lentă și o talie moderată. Dacă spațiul este limitat, se pot efectua tăieri de reducere a coroanei, dar acestea trebuie făcute cu mare atenție, prin scurtarea ramurilor la un lăstar lateral bine orientat, pentru a menține un aspect cât mai natural. Tăierile drastice de „topping” (tăierea vârfurilor ramurilor principale) trebuie evitate cu orice preț, deoarece distrug forma naturală a arborelui și stimulează apariția a numeroși lăstari lacomi, inestetici și slabi din punct de vedere structural.

Tehnici de tăiere corectă

Executarea corectă a tăieturilor este la fel de importantă ca și alegerea momentului potrivit. Utilizarea unor unelte de calitate, bine ascuțite și curate, este esențială. O foarfecă de mână este suficientă pentru ramurile subțiri, un clește cu mânere lungi (creangăr) pentru cele de grosime medie, iar un fierăstrău de grădină pentru ramurile mai groase. Uneltele trebuie dezinfectate înainte de utilizare și între tăieturile de la diferiți arbori (sau chiar după tăierea unei ramuri bolnave) cu o soluție de alcool sau clor pentru a preveni transmiterea bolilor. Tăieturile trebuie să fie netede și curate, fără a zdreli țesuturile sau a rupe scoarța.

La îndepărtarea unei ramuri întregi, tăietura trebuie făcută chiar în afara „gulerului” ramurii. Gulerul este zona ușor umflată de la baza ramurii, unde aceasta se unește cu trunchiul sau cu o ramură mai mare. Această zonă conține țesuturi specializate care ajută la vindecarea rapidă a rănii. Tăierea prea departe de guler lasă un ciot inestetic care se usucă și poate deveni o poartă de intrare pentru boli. Tăierea prea aproape, adică tăierea în interiorul gulerului, produce o rană mult mai mare și elimină țesuturile necesare pentru o calusare eficientă.

La scurtarea unei ramuri, tăietura se face la aproximativ 0.5 cm deasupra unui mugure sau a unei ramificații laterale, orientate în direcția în care se dorește să crească noul lăstar. Tăietura trebuie să fie ușor înclinată, coborând în partea opusă mugurelui, pentru a permite apei de ploaie să se scurgă și a nu stagna pe rană. Alegerea mugurelui sau a ramurii laterale este importantă; de obicei, se alege unul orientat spre exteriorul coroanei pentru a promova o creștere aerisită și deschisă.

Pentru ramurile groase și grele, se recomandă tehnica tăierii în trei pași pentru a preveni ruperea scoarței de pe trunchi sub greutatea ramurii. Primul pas este o tăietură de jos în sus, la aproximativ 20-30 cm de trunchi, care pătrunde cam o treime din diametrul ramurii. Al doilea pas este o tăietură de sus în jos, la câțiva centimetri mai departe de trunchi față de prima tăietură, care va face ca ramura să cadă. Ultimul pas este tăierea curată a ciotului rămas, respectând gulerul ramurii, așa cum a fost descris anterior.

Tăierile de formare la arborii tineri

În primii ani de la plantare, tăierile la cornutul florifer ar trebui să fie minime și să se concentreze pe stabilirea unei structuri de bază solide și bine echilibrate. Scopul nu este de a forța o formă, ci de a ghida creșterea naturală a arborelui. Imediat după plantare, singurele tăieri necesare sunt cele pentru a îndepărta ramurile rupte sau deteriorate în timpul transportului. În rest, arborele trebuie lăsat să se acomodeze și să-și concentreze energia pe dezvoltarea sistemului radicular. O tăiere semnificativă în primul an ar putea adăuga un stres inutil.

În al doilea sau al treilea an, după ce arborele este bine stabilit, se poate începe o formare atentă. Obiectivul principal este de a stabili un lider central (o tulpină principală dominantă) și de a selecta câteva ramuri laterale principale (șarpante) care sunt bine distanțate pe verticală și dispuse radial în jurul trunchiului. Se vor elimina ramurile concurente care încearcă să preia rolul de lider și ramurile cu unghiuri de inserție foarte înguste, deoarece acestea sunt predispuse la rupere la maturitate. Se preferă ramurile care formează un unghi de aproximativ 45-60 de grade cu trunchiul.

Pe măsură ce arborele crește, se continuă eliminarea ramurilor care cresc prea jos pe trunchi, pentru a degaja treptat o tulpină curată până la înălțimea dorită. De asemenea, se vor elimina ramurile care cresc spre interiorul coroanei sau care se intersectează cu ramurile principale selectate. Este important ca aceste tăieri de formare să fie făcute treptat, pe parcursul mai multor ani, îndepărtând doar câteva ramuri în fiecare sezon. O tăiere prea agresivă poate slăbi arborele tânăr.

Toate aceste intervenții de formare trebuie realizate respectând perioada optimă de tăiere, adică imediat după înflorire. Chiar dacă acest lucru înseamnă că arborele va înflori pe o structură imperfectă în primii ani, este mai important să se evite compromiterea formării mugurilor florali. Odată ce structura de bază este stabilită, în primii 4-5 ani, necesitatea tăierilor de formare scade semnificativ, iar intervențiile se vor limita, în principal, la tăierile de întreținere.

_{📷 Flickr / Szerző: David Illig / Licence: CC BY-NC-SA 2.0}