Plantarea și înmulțirea gladiolelor abisiniene

Plantarea și înmulțirea corectă a gladiolelor abisiniene sunt procese esențiale care stau la baza obținerii unei grădini pline de flori parfumate și elegante la sfârșitul verii. Spre deosebire de multe alte plante perene, această specie necesită o atenție deosebită în ceea ce privește momentul plantării și tehnica utilizată, deoarece cormii săi nu sunt rezistenți la îngheț. Înțelegerea ciclului său de viață și aplicarea unor metode de înmulțire adecvate permit nu doar perpetuarea plantei de la un an la altul, ci și multiplicarea sa treptată, transformând un mic grup de cormi într-o colonie spectaculoasă. Acest articol explorează în detaliu cele mai bune practici pentru plantare și cele mai eficiente metode de înmulțire, fie prin divizarea cormilor adventivi, fie prin metoda mai complexă a însămânțării.

Perioada optimă pentru plantare

Alegerea momentului potrivit pentru plantarea cormilor de gladiolă abisiniană este crucială pentru succesul culturii. Deoarece acești cormi sunt sensibili la frig și nu tolerează înghețul, plantarea trebuie să aibă loc primăvara târziu, după ce orice risc de îngheț a trecut complet, iar solul a început să se încălzească. O regulă generală sigură este să se planteze în aceeași perioadă în care se plantează și roșiile sau porumbul, de obicei de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii iunie, în funcție de specificul climatic al regiunii. Plantarea prea devreme, într-un sol rece și umed, expune cormii riscului de putrezire înainte de a avea șansa să germineze.

Temperatura solului este un indicator mai precis decât calendarul. Pentru o germinare optimă și rapidă, solul ar trebui să aibă o temperatură constantă de cel puțin 13-15 grade Celsius la adâncimea de plantare. Utilizarea unui termometru de sol poate oferi certitudinea că sunt îndeplinite condițiile ideale. Într-un sol suficient de cald, cormii vor începe să emită rădăcini și lăstari într-un ritm alert, asigurând o pornire viguroasă în vegetație. Acest start bun este esențial pentru ca planta să aibă suficient timp să se maturizeze și să înflorească abundent la sfârșitul verii.

Pentru grădinarii care doresc să obțină o înflorire mai timpurie, o alternativă este pre-germinarea cormilor în interior. Acest proces poate începe cu 4-6 săptămâni înainte de data estimată a ultimului îngheț. Cormii se plantează în ghivece individuale sau în tăvi alveolare, folosind un substrat de calitate, bine drenat, și se mențin într-un loc luminos și cald, precum o seră, o verandă însorită sau pervazul unei ferestre. Odată ce pericolul de îngheț a trecut și plantele au dezvoltat un sistem radicular bun, acestea pot fi transplantate cu grijă în grădină, fără a deranja balotul de pământ.

O altă strategie interesantă este plantarea eșalonată, care poate prelungi perioada de înflorire. În loc să se planteze toți cormii deodată, se pot face plantări succesive la intervale de două săptămâni, începând de la sfârșitul primăverii. Acest lucru va determina ca diferitele grupuri de plante să ajungă la maturitate și să înflorească în momente diferite, asigurând o prezență continuă a florilor parfumate în grădină de la sfârșitul lui august până în octombrie. Această tehnică este deosebit de utilă pentru cei care doresc să aibă în permanență flori proaspete pentru buchete.

Tehnica corectă de plantare

Odată ce solul este pregătit corespunzător, afânat și amendat, se poate trece la plantarea propriu-zisă a cormilor. Adâncimea de plantare este un factor important și depinde de dimensiunea cormului. O regulă generală este să se planteze la o adâncime de trei ori diametrul cormului. În practică, acest lucru înseamnă o adâncime de aproximativ 10-15 centimetri. Plantarea la adâncimea corectă asigură o bună ancorare a plantei, protejează cormul de uscăciune și de fluctuațiile de temperatură de la suprafața solului și ajută la susținerea tijelor înalte.

Distanța dintre cormi este la fel de importantă, influențând atât aspectul vizual, cât și sănătatea plantelor. Pentru a crea un efect de masă dens și spectaculos, se recomandă plantarea cormilor la o distanță de 10-15 centimetri unul de celălalt. Această distanță permite fiecărei plante să aibă suficient spațiu pentru a-și dezvolta sistemul radicular și frunzișul, asigurând în același timp o bună circulație a aerului, ceea ce reduce riscul apariției bolilor fungice. Plantarea în grupuri de cel puțin 10-12 cormi este mult mai eficientă din punct de vedere estetic decât plantarea în rânduri drepte sau dispersată.

Orientarea cormului în groapa de plantare este simplă. Cormii de gladiolă abisiniană au o formă ușor aplatizată, cu o parte bazală, plată, de unde vor crește rădăcinile, și o parte superioară, ascuțită, de unde va porni lăstarul. Este esențial ca cormul să fie așezat cu vârful ascuțit în sus. Chiar dacă planta are capacitatea de a se corecta dacă este plantată invers, acest efort suplimentar îi va consuma din energie și va întârzia răsărirea. La baza gropii se poate adăuga un strat subțire de nisip pentru a îmbunătăți și mai mult drenajul local.

După așezarea cormilor în gropi, aceștia se acoperă cu pământul pregătit anterior, tasându-se ușor solul pentru a asigura un contact bun și a elimina pungile de aer. Imediat după plantare, este necesară o udare temeinică pentru a așeza solul în jurul cormilor și a iniția procesul de înrădăcinare. Pe parcursul următoarelor săptămâni, până la apariția primilor lăstari, solul trebuie menținut constant umed, dar nu îmbibat cu apă. Marcarea zonei plantate cu etichete sau bețe poate ajuta la evitarea deranjării accidentale a cormilor înainte de răsărire.

Înmulțirea prin cormi adventivi

Cea mai simplă și eficientă metodă de a înmulți gladiola abisiniană este prin separarea cormilor adventivi, cunoscuți și sub denumirea de cormeli. Pe parcursul unui sezon de creștere, în jurul bazei cormului principal, nou format, planta produce numeroși cormeli mici, de dimensiunea unui bob de mazăre sau mai mici. Aceștia sunt, în esență, clone ale plantei mamă și reprezintă o modalitate excelentă de a crește numărul de plante. Momentul ideal pentru a colecta acești cormeli este toamna, când cormii sunt scoși din pământ pentru iernare.

După ce cormii recoltați au trecut prin procesul de uscare și curare, cormelii pot fi separați cu ușurință de cormul mamă. Aceștia au un înveliș protector dur și pot fi depozitați peste iarnă în aceleași condiții ca și cormii maturi: într-un loc răcoros, uscat și întunecat, în pungi de hârtie sau amestecați cu turbă uscată. Este important să fie păstrați separat de cormii mari, deoarece vor necesita o îngrijire ușor diferită în primăvara următoare. Sortarea lor pe dimensiuni poate fi utilă, dar nu este obligatorie.

Primăvara, cormelii se plantează într-o zonă specială a grădinii, un fel de „pepinieră”, sau în lădițe adânci, pline cu un amestec de pământ de calitate și nisip. Aceștia se plantează mai la suprafață decât cormii maturi, la o adâncime de aproximativ 3-5 centimetri, și mai des, la 5-7 centimetri distanță. Pe parcursul sezonului, acest „pat” de cormeli trebuie menținut constant umed și bine întreținut, plivit de buruieni și fertilizat ocazional cu un îngrășământ lichid diluat. Scopul este de a le oferi condiții optime pentru a crește și a acumula resurse.

În funcție de dimensiunea inițială a cormelilor și de condițiile de creștere, aceștia vor avea nevoie de unul până la trei sezoane pentru a ajunge la o dimensiune suficient de mare pentru a înflori. În primul an, vor produce doar frunze subțiri, asemănătoare firelor de iarbă. Toamna, se scot din pământ, se usucă și se depozitează, repetând procesul în anul următor. Când ating un diametru de 2-3 centimetri, sunt considerați maturi și pot fi plantați în grădina de flori alături de ceilalți cormi, de unde vor produce flori spectaculoase. Această metodă, deși necesită răbdare, este extrem de productivă.

Înmulțirea prin semințe

Înmulțirea gladiolelor abisiniene prin semințe este o metodă mai puțin comună, practicată în special de entuziaști și de amelioratori, dar este o opțiune viabilă. Această metodă necesită mai mult timp și răbdare, deoarece plantele obținute din semințe vor avea nevoie de cel puțin trei-patru ani pentru a ajunge la maturitatea necesară pentru a înflori. Un avantaj major al acestei metode este posibilitatea de a obține un număr foarte mare de plante și de a observa o oarecare variabilitate genetică, deși Gladiolus murielae este o specie destul de stabilă.

Semințele se colectează toamna, din capsulele care se formează după trecerea florilor, odată ce acestea s-au uscat complet pe plantă. Capsulele se deschid cu grijă, eliberând semințele mici și negre. Acestea se pot păstra peste iarnă într-un plic de hârtie, într-un loc uscat și răcoros. Pentru a îmbunătăți rata de germinare, unele surse recomandă o perioadă de stratificare la rece, adică păstrarea semințelor într-un mediu umed (nisip sau vermiculit) la frigider pentru câteva săptămâni înainte de semănare, deși acest pas nu este întotdeauna considerat esențial.

Semănarea se face primăvara devreme, în interior, în tăvițe sau ghivece umplute cu un substrat fin pentru însămânțări. Semințele se distribuie uniform la suprafața substratului și se acoperă cu un strat foarte subțire de pământ sau vermiculit. Tăvițele se mențin la o temperatură constantă de 20-22 de grade Celsius și se acoperă cu un capac transparent sau o folie de plastic pentru a menține umiditatea ridicată. Germinarea poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni și poate fi neregulată.

După ce răsadurile au apărut și au dezvoltat câteva frunze, acestea trebuie repicate cu grijă în ghivece individuale pentru a le oferi spațiu de dezvoltare. Pe parcursul primului sezon, micile plantule vor forma cormi minusculi la baza lor. Îngrijirea lor este similară cu cea a cormelilor: trebuie udate regulat și fertilizate periodic. La sfârșitul sezonului, micuții cormi se recoltează, se usucă și se depozitează, reluându-se ciclul de plantare și creștere în fiecare an, până când aceștia ating dimensiunea necesară pentru a putea înflori.

_{📷 Flickr / Szerző: Stefano / Licence: CC BY-NC-SA 2.0}