Plantarea și înmulțirea forsythia

Plantarea și înmulțirea forsythiei sunt procese relativ simple, care permit chiar și grădinarilor începători să se bucure de frumusețea acestui arbust prevestitor al primăverii. Cheia succesului constă în respectarea câtorva pași esențiali, de la alegerea momentului potrivit pentru plantare până la aplicarea tehnicilor corecte de înmulțire. O plantare reușită asigură o pornire viguroasă a plantei și o adaptare rapidă la noul mediu, punând bazele unei dezvoltări sănătoase pe termen lung. Pe de altă parte, înmulțirea forsythiei este o modalitate economică și satisfăcătoare de a obține noi exemplare pentru a extinde grădina sau pentru a le oferi prietenilor. Acest arbust este deosebit de generos, oferind mai multe metode eficiente de propagare.

Înainte de a începe procesul de plantare, este crucială selecția unui exemplar sănătos de la o pepinieră de încredere. Alege o plantă cu un sistem radicular bine dezvoltat, fără semne de boală sau dăunători, și cu mai multe tulpini viguroase. Momentul plantării este, de asemenea, important. Perioada ideală pentru plantarea forsythiei este toamna, după căderea frunzelor, sau primăvara devreme, înainte de apariția noilor lăstari. Plantarea de toamnă permite rădăcinilor să se stabilească pe parcursul iernii, beneficiind de un start rapid în primăvară, în timp ce plantarea de primăvară necesită o udare mai atentă pe parcursul primului sezon de vegetație.

Înmulțirea forsythiei poate fi realizată prin mai multe metode, cele mai populare și eficiente fiind butășirea și marcotajul. Butășirea este o tehnică foarte răspândită, care poate fi realizată atât cu butași verzi (semi-lemnificați), recoltați la începutul verii, cât și cu butași lemnificați, recoltați în perioada de repaus vegetativ, toamna târziu sau iarna. Marcotajul este o metodă și mai simplă, care implică aplecarea unei ramuri flexibile la pământ și acoperirea unei porțiuni cu sol, lăsând vârful afară. Această metodă are o rată de succes foarte mare, deoarece ramura rămâne atașată de planta mamă pe parcursul înrădăcinării.

Fiecare metodă de plantare și înmulțire are particularitățile sale, iar cunoașterea detaliilor tehnice va crește semnificativ șansele de reușită. De la pregătirea gropii de plantare și hidratarea corectă a rădăcinilor, până la pregătirea butașilor și crearea unui mediu propice pentru înrădăcinare, fiecare pas contribuie la rezultatul final. În capitolele următoare, vom explora amănunțit fiecare aspect, oferind un ghid practic, pas cu pas, pentru a te asigura că procesul de plantare și înmulțire a forsythiei va fi un succes deplin în grădina ta.

Procesul de plantare pas cu pas

Procesul de plantare a forsythiei începe cu pregătirea corectă a gropii și a plantei. După ce ai ales o locație însorită cu sol bine drenat, sapă o groapă de două ori mai lată decât diametrul balotului de rădăcini și la fel de adâncă. Lărgimea gropii este mai importantă decât adâncimea, deoarece rădăcinile forsythiei tind să se extindă mai mult pe orizontală. Dacă planta este într-un ghiveci, scoate-o cu grijă, încercând să nu deranjezi balotul de pământ. Examinează rădăcinile; dacă sunt încolăcite și compacte, descurcă-le ușor cu degetele sau fă câteva tăieturi verticale superficiale cu un cuțit curat pentru a încuraja creșterea spre exterior.

Înainte de a așeza planta în groapă, este benefic să hidratezi bine rădăcinile. Dacă planta are rădăcinile nude (fără pământ), lasă-le la înmuiat într-o găleată cu apă timp de câteva ore. Dacă este în balot de pământ, scufundă întregul balot în apă până când nu mai ies bule de aer la suprafață. Acest pas asigură că planta este bine hidratată înainte de a fi introdusă în noul său mediu. În acest timp, poți amesteca solul scos din groapă cu compost sau altă materie organică pentru a-i îmbunătăți calitatea.

Așează planta în centrul gropii, asigurându-te că partea superioară a balotului de rădăcini este la același nivel cu solul înconjurător sau chiar puțin mai sus. Plantarea prea adâncă poate duce la putrezirea tulpinii și la o dezvoltare slabă a plantei. Începe să umpli groapa cu amestecul de pământ pregătit, tasând ușor solul în jurul rădăcinilor pentru a elimina pungile de aer. Nu compacta solul prea tare, deoarece acest lucru ar putea împiedica circulația apei și a aerului.

După ce groapa este complet umplută, formează un mic dig de pământ în jurul bazei plantei, creând un „lighean” de udare. Umple acest lighean cu apă și lasă apa să se infiltreze lent în sol. Această primă udare abundentă este esențială pentru a așeza solul în jurul rădăcinilor și pentru a asigura un contact bun între acestea și pământ. La final, poți adăuga un strat de mulci în jurul plantei, având grijă să nu atingă tulpina, pentru a ajuta la conservarea umidității și la controlul buruienilor.

Înmulțirea prin butași

Înmulțirea prin butași este o metodă extrem de eficientă și populară pentru a obține noi plante de forsythia. Se pot folosi atât butași semi-lemnificați (de vară), cât și butași lemnificați (de iarnă). Pentru butașii de vară, momentul ideal de recoltare este la începutul verii, după ce creșterea vegetativă a încetinit. Alege lăstari sănătoși din anul curent, care sunt verzi la vârf, dar încep să se lemnifice la bază. Taie segmente de 10-15 cm lungime, tăind chiar sub un nod (locul de unde pornesc frunzele). Îndepărtează frunzele de pe jumătatea inferioară a butașului și, opțional, taie pe jumătate frunzele rămase în partea superioară pentru a reduce pierderea de apă prin transpirație.

După pregătirea butașilor, este recomandat să înmoi baza acestora într-un hormon de înrădăcinare (radistim). Această pulbere sau gel stimulează și accelerează formarea rădăcinilor, crescând semnificativ rata de succes. Pregătește un amestec de pământ pentru înrădăcinare, format de obicei din turbă și perlit sau nisip în părți egale. Umple ghivece mici sau tăvițe alveolare cu acest amestec și udă-l bine. Fă o mică gaură în substrat cu un creion sau un băț și introdu cu grijă baza butașului, având grijă să nu ștergi hormonul de înrădăcinare. Tasează ușor pământul în jurul butașului.

Crearea unui mediu umed, de tip mini-seră, este esențială pentru succesul înrădăcinării. Acoperă ghivecele cu o folie de plastic transparentă sau cu o jumătate de sticlă de plastic, asigurându-te că acestea nu ating frunzele butașilor. Așează ghivecele într-un loc luminos, dar ferit de razele directe ale soarelui, care ar putea supraîncălzi și arde butașii. Verifică periodic umiditatea substratului și aerisește mini-sera pentru a preveni dezvoltarea mucegaiului. În câteva săptămâni, de obicei 4-8, butașii ar trebui să dezvolte rădăcini. O ușoară tragere de butaș care întâmpină rezistență este un semn că înrădăcinarea a avut loc.

Înmulțirea prin butași lemnificați se face în perioada de repaus vegetativ. Procedeul este similar, dar butașii sunt recoltați din ramuri complet lemnificate, de grosimea unui creion. Aceștia pot fi plantați direct afară, într-un răsadnițar protejat, sau păstrați în nisip umed, într-un loc răcoros, până la venirea primăverii, când vor fi plantați. Această metodă este simplă și necesită mai puțină atenție decât butășirea de vară, deși timpul de înrădăcinare poate fi mai lung.

Înmulțirea prin marcotaj

Marcotajul este probabil cea mai simplă și sigură metodă de a înmulți forsythia, având o rată de succes de aproape 100%. Această tehnică profită de capacitatea naturală a plantei de a forma rădăcini atunci când o ramură intră în contact cu solul. Metoda este ideală pentru grădinarii care doresc să obțină doar câteva plante noi, fără complexitatea butășirii. Cel mai bun moment pentru a realiza marcotajul este primăvara sau începutul verii, când ramurile sunt flexibile și creșterea este activă.

Procesul este foarte direct. Alege o ramură joasă, lungă și flexibilă, care poate fi aplecată cu ușurință până la pământ. Identifică o porțiune a ramurii, la aproximativ 20-30 cm de vârf, și pregătește solul în acel loc. Sapă o mică groapă, de 10-15 cm adâncime, și afânează bine pământul, adăugând, dacă este necesar, puțin compost pentru a îmbunătăți structura și fertilitatea. Acest mediu afânat va încuraja dezvoltarea rapidă a rădăcinilor.

Pentru a accelera procesul de înrădăcinare, poți face o mică incizie sau poți răzui ușor scoarța pe partea inferioară a ramurii, în zona care va intra în contact cu pământul. Această „rănire” controlată va stimula celulele plantei să formeze rădăcini. De asemenea, aplicarea unui hormon de înrădăcinare în zona inciziei poate fi benefică. Apleacă ramura în groapa pregătită și fixeaz-o ferm cu o sârmă în formă de „U” sau cu o piatră, pentru a asigura un contact permanent cu solul. Acoperă porțiunea îngropată cu pământ, lăsând vârful ramurii (ultimii 15-20 cm cu frunze) afară, la suprafață. Este posibil să fie necesar să legi vârful de un mic tutore pentru a-l menține în poziție verticală.

După realizarea marcotajului, tot ce trebuie să faci este să menții solul din zona respectivă constant umed pe parcursul sezonului de vegetație. Deoarece ramura este încă atașată de planta mamă, ea continuă să primească apă și nutrienți, ceea ce garantează aproape întotdeauna succesul. În toamnă sau în primăvara următoare, verifică dacă s-au format rădăcini. Odată ce un sistem radicular puternic s-a dezvoltat, poți tăia legătura cu planta mamă și poți transplanta noua plantă în locația dorită.

Îngrijirea noilor plante

După ce procesul de plantare sau de înmulțire s-a încheiat cu succes, îngrijirea ulterioară a tinerelor plante de forsythia este crucială pentru a le asigura o dezvoltare armonioasă. În primul an, fie că este vorba de un arbust nou plantat sau de unul obținut prin butășire sau marcotaj, atenția principală trebuie acordată udării. Sistemul radicular este încă în dezvoltare și nu are capacitatea de a extrage apă din straturile profunde ale solului. Prin urmare, este esențial să menții solul constant umed, dar nu îmbibat cu apă. Udă regulat, o dată sau de două ori pe săptămână în perioadele fără precipitații, verificând întotdeauna umiditatea solului înainte.

Protecția împotriva buruienilor este un alt aspect important. Buruienile concurează cu tânăra plantă pentru apă, nutrienți și lumină, putând încetini semnificativ creșterea acesteia. Plivitul regulat în jurul plantei este necesar. O metodă eficientă și benefică este aplicarea unui strat de mulci organic (scoarță, paie, compost) în jurul bazei plantei. Acesta nu doar că va suprima creșterea buruienilor, dar va ajuta și la menținerea umidității în sol și la reglarea temperaturii acestuia, protejând rădăcinile tinere atât de căldura excesivă a verii, cât și de înghețul iernii.

Fertilizarea în primul an nu este de obicei necesară, mai ales dacă ai încorporat compost sau altă materie organică în sol la plantare. O fertilizare excesivă poate chiar dăuna, forțând o creștere rapidă și firavă, care este mai susceptibilă la boli și dăunători. Este mai bine să lași planta să se concentreze pe dezvoltarea unui sistem radicular puternic. Începând cu al doilea an, dacă este necesar, poți aplica un îngrășământ echilibrat la începutul primăverii pentru a susține creșterea.

Tăierile în primii doi-trei ani ar trebui să fie minime. În această perioadă, scopul este de a lăsa planta să-și dezvolte o structură de bază solidă. Se vor elimina doar ramurile evident bolnave, deteriorate sau cele care cresc într-o direcție total greșită. Nu te grăbi să modelezi arbustul sau să-l tunzi pentru a-i da o formă anume. Permite-i să crească natural și să se maturizeze. Tăierile de formare și întreținere, descrise într-un capitol anterior, vor începe abia după ce planta este bine stabilită și a început să înflorească abundent.

_{📷  Flickr / Szerző: Maja Dumat / Licence: CC BY 2.0}