Iernarea gladiolelor abisiniene

Fiind originară din climatul cald al Africii de Est, gladiola abisiniană nu a dezvoltat mecanismele necesare pentru a supraviețui temperaturilor negative din timpul iernilor specifice zonelor temperate. Prin urmare, pentru a putea admira an de an florile sale parfumate, este absolut necesar ca cormii să fie scoși din pământ toamna și depozitați într-un mediu protejat până în primăvara următoare. Procesul de iernare, deși poate părea laborios, este relativ simplu și reprezintă o etapă crucială în ciclul de viață al acestei plante. O recoltare, uscare și depozitare corectă a cormilor sunt garanția unei culturi sănătoase și a unei înfloriri spectaculoase în sezonul viitor.

Momentul optim pentru recoltarea cormilor

Stabilirea momentului exact pentru scoaterea cormilor din pământ este un factor cheie pentru o iernare de succes. Procesul de recoltare nu trebuie grăbit. După ce florile s-au ofilit, frunzișul continuă să joace un rol activ și vital, realizând fotosinteza și translocând energia produsă către cormul în curs de dezvoltare. Această perioadă, care durează câteva săptămâni, este esențială pentru ca cormul să acumuleze rezervele nutritive necesare pentru a supraviețui perioadei de repaus și pentru a avea puterea de a lăstări în primăvara următoare. Tăierea prematură a frunzișului verde va duce la obținerea unor cormi mici și slabi.

Momentul ideal pentru recoltare este toamna târziu, după ce frunzișul a început să se îngălbenească și să se usuce în mod natural, dar înainte de apariția înghețurilor puternice, care ar putea afecta cormii din sol. Adesea, un prim îngheț ușor acționează ca un semnal natural pentru plantă, accelerând intrarea în repaus și uscarea completă a părților aeriene. Așteptarea acestui prim îngheț este o practică bună, deoarece asigură maturarea completă a cormilor. Cu toate acestea, este importantă monitorizarea prognozei meteo pentru a evita ca solul să înghețe în profunzime.

Planificarea recoltării într-o zi uscată este de asemenea recomandată. Lucrul într-un sol umed și noroios este nu doar dificil, dar crește și riscul de deteriorare mecanică a cormilor și îngreunează procesul de curățare și uscare ulterioară. Un sol relativ uscat permite o recoltare mai curată și mai eficientă. Dacă toamna este foarte ploioasă, se poate aștepta o fereastră de câteva zile fără precipitații pentru ca solul să aibă timp să se zvânte puțin înainte de a începe operațiunea de scoatere a cormilor.

Înainte de a începe recoltarea propriu-zisă, frunzișul uscat se taie la o înălțime de aproximativ 10-15 centimetri deasupra solului. Acest „mâner” rămas va facilita localizarea și manevrarea cormilor în timpul extragerii din pământ. Tăierea frunzișului ajută, de asemenea, la reducerea volumului de material vegetal care trebuie manipulat și la o mai bună vizibilitate a zonei de lucru, minimizând riscul de a călca sau de a deteriora accidental cormii din apropiere.

Procesul de extragere și curățare inițială

Recoltarea cormilor trebuie efectuată cu grijă pentru a evita orice fel de leziune mecanică, deoarece orice tăietură sau zgârietură reprezintă o poartă de intrare pentru agenții patogeni pe parcursul depozitării. Cel mai bun instrument pentru această operațiune este o furcă de grădină cu dinți lați. Aceasta se introduce în pământ la o distanță sigură față de plantă (aproximativ 15-20 cm) pentru a evita înțeparea cormilor. Prin apăsarea pe coada furcii, solul este ridicat și afânat, permițând extragerea manuală a cormilor cu ușurință.

După extragerea din sol, cormii se scutură ușor pentru a îndepărta pământul aderent. În această etapă, nu este necesară o curățare perfectă; o cantitate mică de pământ rămasă nu este problematică și se va desprinde mai ușor după perioada de uscare. Este important să se evite spălarea cormilor cu apă, deoarece acest lucru introduce o umiditate excesivă care poate favoriza putrezirea și îngreunează procesul de uscare (curare). Curățarea se face exclusiv prin metode mecanice, uscate.

În acest moment, se poate face o primă inspecție vizuală a cormilor recoltați. Se vor îndepărta și arunca imediat orice cormi care prezintă semne evidente de boală, putrezire, leziuni extinse sau sunt moi la atingere. Păstrarea doar a exemplarelor sănătoase și viguroase este esențială pentru a preveni răspândirea problemelor în timpul depozitării și pentru a asigura calitatea materialului săditor pentru anul următor. De asemenea, se vor putea observa cormul nou, mare, format deasupra celui vechi, epuizat, precum și numeroșii cormeli mici atașați la baza sa.

După curățarea sumară, cormii se așază în lădițe sau pe tăvi, într-un singur strat, pentru a permite o bună circulație a aerului. Este important ca aceștia să nu fie îngrămădiți, deoarece acest lucru poate încetini uscarea și poate crea focare de mucegai. Lădițele cu cormi se transportă apoi într-un spațiu adecvat pentru următoarea etapă, cea de uscare și maturare, cunoscută sub denumirea de „curare”.

Uscarea (curarea) cormilor

Etapa de uscare, sau curare, este poate cea mai importantă parte a procesului de pregătire pentru iernare. Scopul acesteia este de a elimina excesul de umiditate din corm, de a vindeca orice leziune minoră suferită în timpul recoltării și de a întări învelișul exterior, formând o barieră protectoare împotriva deshidratării și a infecțiilor pe parcursul lunilor de depozitare. Un corm care nu a fost uscat corespunzător este mult mai susceptibil la putrezire și la atacul mucegaiurilor.

Locul ales pentru curare trebuie să fie cald, uscat și foarte bine ventilat, dar ferit de lumina directă a soarelui. O magazie, un garaj, o verandă acoperită sau chiar o cameră nefolosită din casă pot fi locații potrivite. Temperatura ideală pentru acest proces este între 20 și 25 de grade Celsius. Cormii se lasă la uscat în lădițele sau pe tăvile în care au fost așezați, asigurându-se că există spațiu între ei pentru ca aerul să circule liber pe toate părțile.

Perioada de uscare durează, în general, între două și trei săptămâni. Pe parcursul acestui interval, este bine să se verifice cormii ocazional și să se rotească pentru a asigura o uscare uniformă. La sfârșitul acestei perioade, pământul rămas ar trebui să fie complet uscat și să se desprindă cu ușurință. De asemenea, restul de tulpină atașat de corm ar trebui să fie complet uscat și casant, putând fi îndepărtat cu o simplă răsucire.

După ce procesul de curare s-a încheiat, se poate trece la curățarea finală. Se îndepărtează cu grijă tot pământul rămas, resturile de tulpină și rădăcinile uscate. Acum este și momentul ideal pentru a separa cormul vechi, care se află la baza celui nou și are un aspect zbârcit și secătuit de resurse. Acesta se desprinde ușor și se aruncă. De asemenea, se pot separa cormelii mici, care vor fi depozitați separat pentru a fi crescuți în pepinieră în anul următor. Se obțin astfel cormi curați, sănătoși și gata pentru depozitarea de iarnă.

Condiții optime de depozitare

Alegerea metodei și a locației de depozitare este ultimul pas pentru a asigura supraviețuirea cormilor pe timpul iernii. Condițiile esențiale pentru o depozitare de succes sunt: o temperatură scăzută, dar peste punctul de îngheț, o umiditate redusă, o bună ventilație și întuneric. O temperatură constantă, cuprinsă între 4 și 10 grade Celsius, este ideală. Temperaturile mai ridicate pot determina ieșirea prematură din repaus și încolțirea cormilor, în timp ce temperaturile sub zero grade îi vor distruge.

Există mai multe opțiuni pentru materialul și recipientul de depozitare. Cormii pot fi așezați în pungi de hârtie, saci de plasă (precum cei pentru ceapă sau cartofi), cutii de carton sau lăzi de lemn. Este esențial ca recipientul să permită circulația aerului. Pungile de plastic trebuie evitate, deoarece rețin umiditatea și favorizează apariția mucegaiului. Pentru o protecție suplimentară, cormii pot fi amestecați cu un material absorbant, cum ar fi turba uscată, rumegușul, vermiculitul sau chiar nisipul uscat. Acest material ajută la menținerea unei umidități constante și previne contactul direct între cormi.

Locația ideală pentru depozitare este un spațiu care îndeplinește condițiile de temperatură și umiditate menționate. Un beci răcoros și uscat, o cămară neîncălzită sau un garaj izolat sunt de obicei cele mai bune opțiuni. Este important să se evite depozitarea în apropierea fructelor, în special a merelor, deoarece acestea eliberează etilenă, un gaz care poate afecta viabilitatea cormilor. De asemenea, locația trebuie să fie protejată de rozătoare, care pot considera cormii o sursă de hrană.

Pe parcursul iernii, este recomandabil să se verifice starea cormilor depozitați la intervale regulate, o dată pe lună. Această inspecție permite identificarea și eliminarea rapidă a oricărui corm care prezintă semne de mucegai, putrezire sau deshidratare excesivă. Îndepărtarea promptă a exemplarelor afectate previne răspândirea problemei la ceilalți cormi sănătoși. O iernare corectă asigură că, la venirea primăverii, vei avea la dispoziție cormi sănătoși și plini de vigoare, gata pentru un nou ciclu de creștere și înflorire.

_{📷 Flickr / Szerző: Stefano / Licence: CC BY-NC-SA 2.0}