Iernarea cornutului florifer

Pregătirea cornutului florifer pentru sezonul rece este o etapă esențială în ciclul anual de îngrijire, având un impact direct asupra supraviețuirii și a vigorii sale în primăvara următoare. Deși exemplarele mature sunt, în general, destul de rezistente la temperaturile scăzute specifice climatului temperat, arborii tineri, proaspăt plantați, sunt considerabil mai vulnerabili și necesită o atenție sporită. Procesul de iernare nu se rezumă doar la protecția împotriva gerului, ci implică o serie de măsuri preventive care încep încă din toamnă și vizează asigurarea unei hidratări corespunzătoare, protejarea sistemului radicular și minimizarea riscurilor de daune provocate de vânt, zăpadă sau animale. O iernare reușită este cheia pentru o pornire sănătoasă în noul sezon de vegetație, asigurând resursele necesare pentru o înflorire abundentă și o creștere armonioasă.

Unul dintre cei mai importanți pași în pregătirea pentru iarnă este asigurarea unei rezerve optime de apă în sol înainte de primul îngheț. Toamnele secetoase pot lăsa planta deshidratată, iar vânturile uscate de iarnă pot extrage și mai multă umiditate din ramuri și muguri, un fenomen cunoscut sub numele de uscare fiziologică. O udare profundă, efectuată la sfârșitul toamnei, după căderea frunzelor, dar înainte ca solul să înghețe, va ajuta la hidratarea sistemului radicular și va spori rezistența arborelui la condițiile aspre ale iernii. Această măsură este deosebit de importantă pentru arborii tineri, al căror sistem radicular nu este încă pe deplin dezvoltat.

Protejarea rădăcinilor este, de asemenea, o prioritate. Sistemul radicular al cornutului florifer este relativ superficial și, prin urmare, sensibil la fluctuațiile mari de temperatură și la înghețul profund al solului. Aplicarea unui strat gros de mulci organic în jurul bazei trunchiului, după prima brumă, dar înainte de înghețul permanent, este cea mai eficientă metodă de protecție. Un strat de 10-15 cm de frunze uscate, paie, scoarță de copac sau compost acționează ca o pătură izolatoare, menținând o temperatură mai constantă în sol și prevenind deteriorarea rădăcinilor superficiale.

În plus față de ger și deshidratare, iarna aduce și alte riscuri, cum ar fi daunele mecanice. Greutatea zăpezii abundente și umede poate rupe ramurile fragile, în special la arborii cu o coroană densă. După ninsori abundente, este recomandabil să se scuture cu grijă zăpada de pe ramuri, folosind o mătură sau o prăjină, pentru a preveni ruperea acestora. De asemenea, în zonele cu populații mari de iepuri sau căprioare, trunchiul arborilor tineri trebuie protejat împotriva roaderii scoarței, o acțiune care poate fi fatală pentru plantă.

Pregătirea arborelui în sezonul de toamnă

Pregătirea pentru iernare începe cu mult înainte de primele ninsori, prin practici culturale adecvate pe parcursul toamnei. O măsură esențială este încetarea oricărei fertilizări începând cu a doua jumătate a verii. Aplicarea de îngrășăminte, în special cele bogate în azot, la sfârșitul sezonului de vegetație, ar stimula o nouă creștere. Acești lăstari noi nu ar avea suficient timp să se maturizeze (să se lignifice) înainte de venirea înghețului și ar fi extrem de vulnerabili la degerături, ceea ce ar duce la pierderi de energie pentru plantă și la crearea unor porți de intrare pentru boli. Este crucial ca arborele să intre în perioada de repaus vegetativ treptat și natural.

Curățenia de toamnă în jurul arborelui este o altă practică importantă. Adunarea și îndepărtarea tuturor frunzelor căzute este vitală pentru a preveni supraviețuirea peste iarnă a sporilor de ciuperci, cum ar fi cele care cauzează antracnoza sau pătarea frunzelor. Lăsarea unui covor de frunze bolnave la baza arborelui este o invitație la o reinfectare masivă în primăvara următoare. Frunzele colectate trebuie distruse sau compostate într-o grămadă fierbinte, care atinge temperaturi suficient de ridicate pentru a ucide agenții patogeni. Această simplă măsură de igienă poate reduce semnificativ necesitatea tratamentelor chimice în sezonul următor.

Inspecția vizuală a arborelui în toamnă poate dezvălui probleme care necesită atenție. Se vor căuta ramuri uscate, bolnave sau deteriorate, care ar trebui îndepărtate. O tăiere sanitară minoră, efectuată într-o zi uscată, poate elimina focarele de infecție și poate preveni ruperea acestor ramuri sub greutatea zăpezii. De asemenea, este un bun moment pentru a verifica trunchiul și ramurile principale pentru semne de dăunători, cum ar fi ouăle de insecte sau prezența păduchilor țestoși, pentru a putea planifica eventualele tratamente de iarnă (uleiuri horticole).

Udarea joacă un rol cheie în pregătirea pentru iarnă. Dacă toamna este secetoasă, este esențial să se continue udarea regulată a cornutului, în special a exemplarelor tinere, până la căderea frunzelor. O hidratare corespunzătoare pe parcursul toamnei ajută planta să acumuleze rezerve și să intre în iarnă într-o stare de sănătate optimă. O ultimă udare abundentă, aplicată chiar înainte de înghețul solului, va asigura o rezervă de umiditate la nivelul rădăcinilor, care va ajuta arborele să facă față vânturilor uscate și perioadelor de îngheț fără precipitații.

Protejarea sistemului radicular prin mulcire

Sistemul radicular este una dintre cele mai vulnerabile părți ale cornutului florifer în timpul iernii, deoarece este situat relativ aproape de suprafața solului. Înghețurile repetate și dezghețurile pot provoca daune fizice rădăcinilor fine, pot duce la ridicarea din sol a plantelor tinere și pot stresa arborele. Mulcirea este cea mai eficientă și simplă metodă de a proteja rădăcinile. Aplicarea unui strat de mulci acționează ca un izolator termic, moderând fluctuațiile extreme de temperatură din sol. Acesta menține solul mai cald pentru o perioadă mai lungă toamna și previne înghețarea și dezghețarea bruscă pe parcursul iernii.

Momentul aplicării mulciului de iarnă este important. Acesta trebuie aplicat după ce au căzut câteva brume sau un prim îngheț ușor, dar înainte ca solul să înghețe în profunzime. Aplicarea prea devreme, când solul este încă cald, poate încuraja dezvoltarea mucegaiurilor și poate oferi un adăpost atractiv pentru rozătoare, care pot roade scoarța arborelui pe timpul iernii. Așteptarea primelor temperaturi scăzute asigură că planta a intrat deja în repaus vegetativ și că rozătoarele și-au găsit alte adăposturi.

Se pot folosi diverse materiale organice pentru mulcire, cum ar fi frunzele uscate și mărunțite, paiele, scoarța de conifere sau compostul grosier. Grosimea stratului de mulci ar trebui să fie de aproximativ 10-15 centimetri pentru o izolare eficientă. Mulciul se distribuie uniform pe suprafața solului, în jurul bazei arborelui, acoperind o zonă cel puțin la fel de largă ca proiecția coroanei pe sol. Este absolut esențial să se lase un spațiu liber de câțiva centimetri în jurul trunchiului, pentru a evita acumularea de umiditate direct pe scoarță, ceea ce ar putea duce la putrezirea acesteia și la apariția bolilor.

Pe lângă protecția termică, mulciul de iarnă aduce și alte beneficii. Acesta ajută la conservarea umidității acumulate în sol în urma udărilor de toamnă și previne compactarea solului din cauza ploilor abundente de iarnă sau a topirii zăpezii. Pe măsură ce se descompune lent pe parcursul iernii și primăverii, mulciul organic va elibera substanțe nutritive în sol, contribuind la fertilitatea acestuia. Primăvara, după ce pericolul înghețurilor târzii a trecut, stratul gros de mulci poate fi îndepărtat parțial sau greblat ușor pentru a permite solului să se încălzească mai rapid.

Măsuri de protecție împotriva gerului și a vântului

Pentru arborii tineri, în special în primii 1-2 ani de la plantare și în zonele aflate la limita de rezistență a speciei, pot fi necesare măsuri suplimentare de protecție împotriva gerului și a vântului. Vântul rece de iarnă este un inamic de temut, deoarece accelerează deshidratarea ramurilor și a mugurilor florali, un proces numit desicare. Acest lucru poate duce la uscarea vârfurilor lăstarilor și la compromiterea înfloririi din primăvara următoare. O metodă eficientă de protecție este învelirea coroanei arborelui într-un material special, anti-îngheț (agril) sau în pânză de sac. Aceste materiale permit plantei să respire, dar reduc impactul direct al vântului și oferă câteva grade de protecție termică.

Construirea unui paravan temporar pe partea din care bate vântul predominant poate fi, de asemenea, o soluție eficientă, în special în locațiile foarte expuse. Acest paravan poate fi realizat din stâlpi de lemn și pânză de sac sau o plasă de umbrire. Este important ca paravanul să fie bine ancorat pentru a rezista rafalelor de vânt. Protecția este deosebit de importantă și împotriva soarelui de iarnă, care, în zilele senine, poate încălzi scoarța trunchiului pe partea sud-vestică. Când soarele apune, temperatura scade brusc, provocând înghețarea rapidă a țesuturilor încălzite, ceea ce duce la apariția unor fisuri verticale în scoarță, cunoscute sub numele de crăpături de ger (frost cracks).

Pentru a preveni aceste crăpături, trunchiul arborilor tineri, cu scoarța încă netedă și subțire, poate fi protejat. O metodă tradițională este văruirea trunchiului, deoarece vopseaua albă reflectă razele soarelui și previne supraîncălzirea. O alternativă modernă este înfășurarea trunchiului cu benzi speciale din hârtie creponată sau materiale plastice de culoare deschisă. Aceste benzi se aplică toamna, pornind de la baza trunchiului în sus, și se îndepărtează primăvara devreme, pentru a nu oferi adăpost insectelor și pentru a permite scoarței să respire. Această protecție este recomandată pentru primii 2-3 ani de viață ai arborelui.

Mugurii florali ai cornutului florifer, care se formează în vara precedentă, pot fi de asemenea sensibili la gerurile puternice. Deși specia în sine este rezistentă, gerurile extreme sau cele târzii de primăvară, după ce mugurii au început să se umfle, pot distruge florile. Alegerea unui soi adaptat la clima locală și plantarea într-o locație ferită de curenții de aer rece pot reduce acest risc. Protecția cu agril menționată anterior poate oferi, de asemenea, o protecție valoroasă pentru mugurii florali în timpul perioadelor de ger extrem.

Gestionarea zăpezii și protecția împotriva animalelor

Zăpada poate fi atât un prieten, cât și un dușman pentru cornutul florifer în timpul iernii. Un strat uniform de zăpadă afânată la baza arborelui acționează ca un izolator natural excelent, oferind o protecție suplimentară sistemului radicular, chiar mai bună decât mulciul. Acesta menține o temperatură constantă la nivelul solului și protejează rădăcinile de înghețurile adânci. Prin urmare, dacă este posibil, este benefic să se adune zăpada din alte părți ale grădinii și să se depună în jurul bazei arborelui, creând un strat protector mai gros.

Cu toate acestea, zăpada grea și umedă care se acumulează pe ramuri poate deveni o problemă serioasă. Cornutul florifer are o structură etajată, cu ramuri dispuse aproape orizontal, ceea ce favorizează acumularea zăpezii. Greutatea excesivă poate duce la curbarea, fisurarea sau chiar ruperea completă a ramurilor, deteriorând structura coroanei și creând răni deschise. După fiecare ninsoare abundentă, este prudent să se intervină și să se îndepărteze cu grijă zăpada de pe ramuri. Acest lucru se poate face scuturând ușor ramurile mai joase sau folosind o mătură sau o prăjină lungă pentru a da zăpada jos de pe cele mai înalte, acționând întotdeauna de jos în sus pentru a evita căderea unei mase mari de zăpadă pe ramurile inferioare.

Pe lângă problemele legate de climă, iarna aduce și amenințarea animalelor sălbatice. În perioadele cu zăpadă mare, când sursele de hrană sunt limitate, iepurii și căprioarele pot provoca daune semnificative arborilor tineri. Iepurii tind să roadă scoarța de la baza trunchiului, în timp ce căprioarele pot roade lăstarii și mugurii, dar și scoarța, la o înălțime mai mare. Roadererea circulară a scoarței în jurul trunchiului (inelare) este fatală pentru arbore. Cea mai sigură metodă de protecție este instalarea unei apărători fizice în jurul trunchiului.

Se pot folosi cilindri din plasă de sârmă cu ochiuri mici sau tuburi protectoare din plastic, care se instalează în jurul trunchiului, de la nivelul solului până la o înălțime de cel puțin 60-80 cm pentru iepuri și chiar mai sus pentru căprioare. Este important ca apărătoarea să fie la câțiva centimetri distanță de trunchi pentru a permite circulația aerului și să fie îngropată puțin în pământ pentru a preveni accesul pe dedesubt. Aceste protecții se instalează toamna și se îndepărtează primăvara. Utilizarea de repelenți comerciali sau casnici poate oferi o protecție suplimentară, dar eficacitatea lor este adesea limitată și necesită reaplicări frecvente.

_{📷 Flickr / Szerző: David Illig / Licence: CC BY-NC-SA 2.0}